Hidlet este o aplicație pentru iPhone

Îndreaptă camera iPhone-ului spre cod pentru a instala. Fără cont.

sau trimite-mi linkul

Compari aplicații de seif foto, iar fiecare listare spune același lucru: AES-256, nivel bancar, nivel militar. Dacă toate folosesc aceeași criptare, ar trebui să fie la fel de sigure. Nu sunt, iar motivul e că „AES-256” numește singura parte a sistemului care aproape niciodată nu cedează.

Ghidul acesta explică în cuvinte simple ce este AES-256, cum transformă un seif parola ta într-o cheie, de ce pasul acela contează mai mult decât cifrul și cinci întrebări care îți spun mai mult decât eticheta.

Ce este AES-256

AES, Advanced Encryption Standard, este un cifru publicat de NIST, organismul american de standardizare, ca FIPS 197. Preia datele în blocuri de 128 de biți și amestecă fiecare bloc cu o cheie secretă, astfel încât doar cine are aceeași cheie să-l poată descifra.

Numărul indică dimensiunea cheii. AES există în trei variante:

O cheie de 256 de biți are 2²⁵⁶ valori posibile, un număr cu 78 de cifre. Încercarea tuturor nu ține de un calculator mai rapid; pur și simplu nu este un atac realist. Ghidul NIST pentru gestionarea cheilor îi dă lui AES-256 o putere de securitate de 256 de biți, iar raportul său post-cuantic din 2026 plasează AES-256 în cea mai înaltă categorie de securitate cuantică, spunând că nu se așteaptă să fie nevoie să renunțe la standardele simetrice precum AES.

Deci cifrul este sigur. Tot ce e interesant se petrece în jurul lui.

Modul: observă dacă cineva umblă la date?

AES singur amestecă un singur bloc. Ca să cripteze o poză întreagă, o aplicație îl rulează într-un mod, iar modul decide ce primești în plus.

GCM (Galois/Counter Mode) este alegerea obișnuită pentru fișiere. NIST îl descrie ca pe o criptare autentificată: pe lângă faptul că ține datele secrete, poate detecta modificările, fie accidentale, fie deliberate. Dacă cineva modifică o poză criptată, aplicația află, în loc să afișeze un fișier corupt.

GCM are o singură regulă strictă. Fiecare criptare are nevoie de o valoare nouă numită nonce (NIST îi spune IV), iar NIST avertizează că, dacă una se repetă vreodată cu aceeași cheie, protecția poate ceda aproape complet. NIST spune că regula aceasta e aproape la fel de importantă ca păstrarea secretă a cheii. Un seif care spune „AES-256-GCM” îți spune ceva util; unul care spune doar „AES-256” nu spune ce mod folosește.

Cheia: de unde vine?

Aceasta este întrebarea care decide cât de sigur e de fapt un seif.

Nimeni nu tastează o cheie de 256 de biți. Tastezi un PIN, o parolă sau un model, iar aplicația îl transformă într-o cheie. Ghidul NIST despre cheile pe bază de parolă explică limpede problema: parolele au entropie scăzută, deci nu sunt potrivite pentru a fi folosite direct drept chei. Iar dacă cineva copiază fișierele criptate, poate ghici offline, pe hardware ales de el, așa că puterea parolei este critică.

Două instrumente fac ghicirea mai grea:

• Un salt. O valoare aleatorie amestecată în parolă, astfel încât fiecare seif trebuie atacat separat. NIST spune că ar trebui să aibă cel puțin 128 de biți.
• Multe iterații. Parola trece printr-o funcție precum PBKDF2 (definită în RFC 8018) de mii sau milioane de ori, așa că fiecare încercare îi cere atacatorului pe atât de multă muncă. Ghidul NIST din 2010 spune că numărul de iterații ar trebui să fie cât mai mare în practică, recomandă cel puțin 1.000 și spune că 10.000.000 pot fi potrivite pentru chei deosebit de critice.

Dar niciun număr de runde nu salvează un cod scurt. Un PIN de 4 cifre are 10.000 de posibilități. Chiar dacă fiecare încercare e lentă, lista e mică. Ghidul NIST pentru gestionarea cheilor face observația generală: puterea unei chei scade la puterea celui mai slab proces care o protejează. O cheie de 256 de biți făcută dintr-un PIN de 4 cifre este, practic, un PIN de 4 cifre.

iPhone-ul tău se descurcă la asta mai bine decât poate vreo aplicație singură. Apple spune că codul de acces este legat de o cheie hardware din interiorul dispozitivului, așa că încercările trebuie făcute chiar pe acel iPhone, la aproximativ 80 de milisecunde fiecare, cu întârzieri impuse de Secure Enclave. Telefonul criptează și fișierele pe care le stochezi: Apple spune că fiecare fișier primește propria cheie nouă de 256 de biți, iar pe dispozitivele A14 până la A18 și M1 sau mai noi criptarea este AES-256 în modul XTS (modelele A9–A13 folosesc AES-128). Este criptat albumul Ascunse de pe iPhone? explică ce acoperă asta.

Idei greșite frecvente

„Nivel militar” înseamnă ceva în plus. N-am găsit niciun organism de standardizare care să definească termenul. E o formulă de marketing, de obicei pentru AES-256 simplu. RFC 9151, un profil scris de NSA pentru suita sa CNSA destinată sistemelor de securitate națională, enumeră AES cu chei de 256 de biți în modul GCM, adică exact ce folosesc multe aplicații obișnuite.

„AES-256” înseamnă că firma nu-mi poate vedea pozele. Nu de la sine. Criptarea ține la distanță doar oamenii care n-au cheia. Dacă firma deține cheia, poate decripta. Apple e deschis în privința asta pentru iCloud: cu protecția standard, Apple deține cheile pentru majoritatea datelor, inclusiv Poze, și le poate decripta în numele tău; cu Protecția avansată a datelor, doar dispozitivele tale de încredere dețin cheile pentru majoritatea datelor tale din iCloud. Poate Apple să-ți vadă pozele ascunse? are detaliile.

„Criptat pe telefon” înseamnă criptat în cloud. Verifică backupul separat. Un seif poate cripta atent fișierele pe iPhone și apoi le poate salva undeva unde sunt criptate cu o cheie păstrată de firmă.

Mai mare e întotdeauna mai bine. Și AES-128 este cu mult dincolo de orice ghicire. Diferența dintre 128 și 256 de biți contează mult mai puțin decât diferența dintre un PIN de 4 cifre și o frază-parolă lungă.

Cinci întrebări de pus în schimb

1. Ce mod folosește? AES-256-GCM sau alt mod autentificat îți spune că fișierele nu pot fi modificate fără ca aplicația să observe.
2. Ce produce cheia? O parolă, un PIN, un model? Cât de lung poate fi și încetinește aplicația ghicirea?
3. Cine mai are cheia? Dacă există resetarea parolei prin e-mail, altcineva decât tine poate intra.
4. Ce se întâmplă cu copia din cloud? Este criptată mai întâi pe telefon, cu o cheie pe care firma nu o vede niciodată?
5. Împotriva cui protejează? Un străin care copiază fișiere, cineva care îți împrumută telefonul deblocat și cineva care îți știe codul sunt trei probleme diferite.

Pentru ultima, vezi Model, PIN sau Face ID: ce protejează pozele.

Cum răspunde Hidlet

Hidlet criptează fiecare poză, videoclip, nume de fișier și miniatură cu AES-256-GCM, pe iPhone-ul tău, înainte să fie salvate. Fiecare seif are propria cheie aleatorie, iar modelul pe care îl desenezi pe o grilă 5×5 este cel care îl deschide. Modelul acela nu este salvat niciodată: Hidlet îl trece prin PBKDF2-HMAC-SHA512 de 600.000 de ori, amestecat cu un secret aleatoriu păstrat în Keychain, separat de backup. Cine are doar o copie a backupului tău nu poate începe să ghicească fără secretul acela. Modelele greșite adaugă o așteptare tot mai lungă, până la 15 minute de fiecare dată.

Nimeni altcineva nu deține o copie a cheilor, nici noi. Backupul criptat, opțional, merge în iCloud-ul tău, criptat mai întâi pe telefon.

Ce nu poate face: un model scurt și simplu e mai ușor de ghicit decât unul lung, iar dacă cineva te forțează să deschizi un seif, criptarea nu ajută. Pentru asta există seiful de constrângere din Pro. Hidlet este disponibil în App Store.